Ansamblul bisericii romano-catolice „Sf. Treime”

Date despre monument

Cod: HR-II-a-A-12738

Datare: sec. XV

Ansamblul bisericii romano- catolice „Sf. Treime", cod HR-II-a-A-12738 este alcătuit din:

• HR-II-m-A-12738.01     Biserica romano-catolică „Sf.Treime"
• HR-II-m-A-12738.02     Zid de incintă

Date istorice

Jigodinul a fost menționat pentru prima dată în registrul din anul 1567, împreună cu satul Martonfalva, aparținând de Miercurea-Ciuc. În anul 1690 apare sub denumirea Sögöt, iar în 1725 sub numele Sögötfalva. În trecut a fost filială a parohiei Sântimbru, apoi, din secolul trecut, a aparținut de Miercurea-Ciuc, devenind parohie de sine stătătoare în anul 1990.

Biserica romano-catolică din Jigodin a fost construită în secolul al XV-lea, în stil gotic. Edificiul, datând din epoca lui Iancu de Hunedoara, a fost folosit mult timp pe post de capelă privată de către familia nobiliară Mikó din Jigodin, care ulterior a donat-o comunității parohiale.

În anul 1707, cu sprijinul familiei Mikó, biserica a fost extinsă, nava fiind prelungită spre vest. Monumentul istoric vizibil astăzi poartă în principal amprenta transformărilor baroce din secolul al XVIII-lea, păstrând totodată numeroase elemente gotice originale – cadre de uși și ferestre, precum și fragmente de zidărie.

Clopotnița din lemn, separată de biserică, a fost construită în anul 1792, iar turnul din piatră în anul 1800.

Descrierea edificiului  

Centrul spiritual și artistic al bisericii este sanctuarul, care își păstrează caracterul medieval prin bolta sa, tabernacolul încastrat în zid, altarul poliptic și statuia de mare valoare a Fecioarei Maria. Statuia Mariei a fost realizată între anii 1510 și 1520, aproximativ în aceeași perioadă cu statuia făcătoare de minuni de la Șumuleu Ciuc. Potrivit istoricului de artă Balogh Jolán, compoziția statuii din Jigodin urmează aproape literal modelul Madonei de la Șumuleu Ciuc, însă tratarea faldurilor trădează deja influențe renascentiste. Biserica a fost consacrată în cinstea Sfintei Treimi.

Una dintre cele mai valoroase piese ale bisericii este altarul poliptic cu caracter gotic, realizat în anul 1673. De-a lungul secolelor, altarul a fost restaurat și repictat de mai multe ori, decorațiile sale originale fiind acoperite cu foiță de aur și argint. Statuia Mariei, amplasată în nișa centrală, este mai veche decât statuia de la Șumuleu Ciuc, însă în urma intervențiilor ulterioare a fost adaptată după modelul acesteia. Aripile altarului, care se deschid spre exterior, ilustrează scene din viața și patimile lui Iisus. În partea superioară a altarului principal se află o pictură în ulei reprezentând Sfânta Treime, mai veche decât altarul poliptic propriu-zis.

O mare parte din mobilierul liturgic al bisericii este realizată de sculptorul și pietrarul Dóczy András, originar din Jigodin, incluzând cristelnița, altarul din lemn sculptat, amvonul și sfeșnicul pascal. Pe pereții navei sunt amplasate plăcile comemorative dedicate eroilor din Jigodin căzuți în Primul și al Doilea Război Mondial, lucrări ale pietrarului Kovács Béla și ale sculptorului Dóczy András jr.

Biserica monument istoric este înconjurată de un zid de incintă scund, acoperit cu țiglă, adaptat reliefului neregulat al terenului și sprijinit din exterior de contraforturi masive. Intrarea de pe latura nordică, încadrată în piatră, se deschide sub un mic pridvor acoperit, cu fronton decorat cu motive florale și terminație ondulată, a cărui construcție datează, de asemenea, din secolul al XV-lea.

Restaurarea amplă a bisericii a început în primăvara anului 2013 și s-a încheiat în 2014. Sfințirea solemnă a monumentului restaurat a avut loc la 15 iunie 2014, în duminica Sfintei Treimi, cu prilejul hramului parohiei.

Bibliografie selectivă

Keöpeczi Sebestyén József: Granițele cele mai estice ale civilizației occidentale medievale. În: Carte comemorativă pentru cea de a 50-a aniversare a Muzeului Național Secuiesc. Sfântu Gheorghe, 1929.

Dr. Miklós Endes: Istoria ținutului și a poporului din Scaunele Ciuc, Gheorgheni și Cașin (județul Ciuc) până în 1918. Budapesta, 1994.

Géza Entz: Arhitectura în Transilvania în secolele XIV-XVI. Cluj-Napoca, 1996.

Ferenc Léstyán: Pietre sfințite: Bisericile episcopiei medievale din Transilvania I–II. Ediția a II-a extinsă. Alba Iulia: Arhiepiscopia Romano-Catolică. 2000. ISBN 973-9203-56-6

László Vofkori: Ghid turistic al Ținutului Secuiesc, volumul 2. Budapesta, 1998.

Balázs Nagy, Sepsiszék: Satele Ținutului Secuiesc la sfârșitul secolului XX. Budapesta, 2000.

József Miklós: Lexiconul Csíki. Miercurea-Ciuc, 2004.